Se sfarmă-n roci prin râuri reci
Un suflet tricotat în negru
Ce-a colindat prin trupuri seci
Lăsând în urmă-un gol funebru

Cărări croite-n pași nesiguri
Își fac drum prin neființă
Și unele-s zdrobite-n friguri
Ce-au înghețat cândva o viață
- zdrobită de neputință

Ceru-i sfarâmă speranța
Căci lumina-i nu-i divină
Și-i transformă toleranța
Într-o negură deplină

Gura-i cântă o tristețe
Prin note false-ntr-o orchestră
Cu tobe și viori glumețe
Ce-i râd insulte-n nepăsare
- luându-i dorința modestă