astăzi cu cine îmi voi împărtăși
împovărata inimă
nici un copac nu-i ca mine de calm
în sus ațintindu-și privirile
spre norii ce pleacă și nu se întorc
decât cu-ntuneric de grindină
cândva dimineața m-aruncam în genunchi
pe covorul de pulbere-al clipelor
ridicam mâna deasupra frunții
și strigam după nume soare și păsări
cu cine acum să vorbesc
despre cumpăna albă
din pieptu-nchegat al suspinului
despre tristețe și amintiri
cine să-mi tulbure noaptea din ochi
pustie urechea grea de-așteptare
dar mai ales inima ca un drum surd
pe care-l calcă numai uitarea