Văd o ușă…
Dar nu văd nici o intrare
Și nici ieșire nu văd,
Nu există nimic, în afară…
De o singură cuplare
A două procese vitale,
Foarte importante,
Din spațiul nevăzut de noi.

Și eu vă rog:
Să nu-mi închideți ușa,
În față.
Și nici înainte de calea cea lungă,
Ce duce direct nu-n Paradis
Și nici în Infern,
Ci în iarna cea rece și în Eternitate.