Dumnezeule,
Ce repede se inventează lumea
De fiecare dată când mă spăl pe ochi ea devine alta,
De câte ori mă rog să Te învăț
Mă pomenesc iubindu-te și traversând Golgota
De la Apus la Răsărit ca o beduină abandonată
Pe nisip,
tălpile șoptesc că azi e Soare
de mâine vin ploile să șteargă sudoarea din ochii Tăi

Dumnezeule,
Tu ești atât de viu
Încât simt cum îmi bate prin cămașă
Pământul.