Pe cergi crepusculare risipite,
Borboane de lumină-ncet pulsează.
Se unduiesc în noapte răscolite,
Ursuze iele ce adormitează.

Fuior strângându-și horele rărite,
Stelare pulberi sorb și-agonizează
Blesteme țes din vorbe negândite,
Cătușe de-ntuneric în amiază.

Cresc Hydrele din somnuri retezate,
Rigole-n care lunecă simțirea.
Curge spre iaduri pline de păcate

Stix de puroi în care nălucirea
Iscată de porniri necugetate,
Amestecă pucioasă cu iubirea.