metamorfozează frunzele
după inima mea
veștejește vremea
mărăcinii aleargă spasmodic
în ceasul acela nu va mai cânta solitarul
voi auzi durerea cum îmi taie brațele trupul
drujba va continua să urle
până toate păsările
din mine vor pleca
să mă elibereze
iar cerul își va cerne nor cu dor

să iubesc
să iubesc până nu
se va închide poarta
și ultimul butuc va fi aruncat în foc


(24 oct. 2010)