Nu plânge, Părinte! Pe Cruce nu-s lacrimi,
Lumina e fluviu de alb și de verde;
Bat clopote ‘nalte, amurgul se pierde
În troițe-nchinate celestelor patimi.

Nu plânge, Părinte! Flămândele cuie
Adulmecă trupul, neumbrei să-l vândă;
Și vremea e fulger, nălucă și pândă,
Licoarea pelină-nspre buze o suie.

Nu plânge, Părinte! Sub sori, rătăcite,
Se-nvolbură-n ceruri amare suspine;
Þi-e Vrerea-mplinită, chemării spre Tine,
Pre moarte călcând, Învieri sunt nuntite.

Părinte, nu plânge! Zidește în Mire
Credință, tărie, divin, mântuire!