Ne părăsesc mereu amici
Plecând spre alte sfere.
Ne părăsesc, discret, lăsând
ÃŽn suflete durere.

Ne părăsesc amici mereu,
Pe drumul dintre stele,
Spre-al întâlnii pe Dumnezeu
Și raiul dintre ele.

O să plecăm și noi, cândva,
Spre – acolo, sus, departe,
Să regăsim tot ce-am pierdut,
Când moartea ne desparte.

Vom construi poteci spre rai
La cei rămași acasă,
Sperând că ne vom revedea ,
În lumea cea frumoasă.

Și de acolo, în amurg,
Visând ca-ntotdeauna,
Vom colora cerul în jur,
Cu soarele și luna.

Vom șterge lacrimile-n vis
Și fruntea lor fierbinte,
ÃŽn vis, mesaj din paradis,
Aducerile-aminte.



5 noiembrie 2010