toamna s-a ascuns în oase
mă dor pașii ei
apăsați
prin toate articulațiile
ca niște uși înțepenite de o vreme
nici măcar inima nu s-a mai deschis
toate bătăile vin dinăuntru
și sfârșesc în tăcerea oablă

nu mai sunt eu
fluture
cu idealurile pe aripi

m-a prins în plasă de oțel
viața
nu va pregeta să mă infigă
în rigidul insectar
de suflete

(14 nov. 2010)