aș vrea să știu dacă-ți mai aduci aminte
preadulce Elwa
de clipa-n care-am vrut timid
să îți mărturisesc…

colegi eram
în clasa a-VIII-a…

zglobie și obrăznicuță
te-opriseși în fața băncii mele
doar să mă-ntrebi ce fac

tocmai atunci talentul meu stângaci
te desena
dorind perfecțiunea pe hârtie

ai plâns de supărare
văzând că-ți găurisem ochii
cu compasul

zadarnic încercam prin scuze
să-mi primesc iertare

din lacrimile tale
căzute pe acel desen
un parfum de orhidee
s-a scurs pe banca mea


timiditatea mea
o doză mare de respect
mă oprea să pot rosti
magia pân’ la capăt
să știi că te…

ochii mei și-acuma
se tot învârt după tine
în zadar printre amintiri

seara târziu
prin ungherele depozitului
adaug speranțelor o alta nouă
luminoasă ca luna
după ploile nopților de vară

păstrez acel moment de-aproape-un veac
și-acum regret acel moment
când ochii ți i-am desenat perfecți

ai fi putut și să mă ierți
să lași să intre-o rază de lumină
în inima timidului tău Silw

trăiesc retras în munți imaginari
sihăstria gândurilor mele
neconsolate din vremuri de adolescent

pe jos parcurg tot codrul
nu-mi pasă nici ce
și nici pe cine întâlnesc

sunt doar un suflet rătăcitor
ce caută și-acum iubirea

acum o întâlnesc la orice pas
în gingășia florilor dar și-n rugul murelor
în ploaia blestemată dar și binefăcătoare

precum și în zăpada grea ce rupe ramuri
în gerul ce-mi șfichiuiește nas și picioare
dar care păstrează mugurii închiși

timid și-acum ca în acele vremuri
n-am să trimit mesajul
decât doar telepatic

de vei primi în ospeție gândurile mele
să-mi dai răspuns la fel
să știu doar că ești bine