îl simt
un flacon de ojă roșie
dizolvată în multă acetonă
curgând interior
ca ploaia pe ochiuri fumurii
stropi lipicioși
în palmele mele pumnișori de copii
ai acestui pământ

trag după mine un cortegiu
ani fără rost consumați
aiurea prin gări canale cotloane

cum mă mai bântuie
morții din spirite

văd hartă lângă hartă
atâtea românii
în gropile adânci
de pe alee

(1 decembrie 2010)