Atunci când cade-ncet amurgul,
Stingher, al zilelor de iarnă
Si fulgii-ncep ușor să cearnă,
In taină, te-nsoțesc cu gândul.

Te-așteaptă toți în prag de seară,
Contesă mică din poveste,
Iar Moșul, dinspre lumi celeste,
Cu sacul plin, din sanie coboară.

Cu barba-i lungă, plină de zăpadă,
Si ochii-i buni, așa ca altădată,
Când tu-l priveai, copila mea, speriată,
Si te-ascundeai, ca el să nu te vadă...

Si anii au trecut făr-de-ncetare,
Dar totu-i mai frumos ca niciodată,
La fel aștepți, prințesa mea, mirată,
Ca iarna să se-mbrace-n sărbătoare...