emoția primei atingeri
o frunză ce-și cade mirarea
pe rugi fără nume

deseori tăcem în prea multe cuvinte
așezați între fiorul unei opriri
și fuga de viață
eternul ne șade în poale
noi plângem nimicul din palme

sunt electrocutat de mireasma
cu care dimineața îmi deschizi
fereastra de îngeri
primii stropi de ploaie
din spirala întinsă spre tine
mă trezesc fără formă
doar lut închis în neante
goluri dansându-și extazul

ce bine

matematica privirii tale
desenează pe inima mea o cruce
dezvelit în trăznet ascuns
iubire mă crești
mereu mai aproape
de locul acela etern
fără clipe
acolo aici
vom fi iarași la fel
tu infinit
eu cuvinte

ce bine

oare sunt sau nu știu
rug din sărutul tău
peste ploaie și vânt