În Dunăre unde e raiul racilor
doar la un pas de mal
te duci ca-n puÈ›.
Tai fluviu-n două cu tot pieptul
și te ții
să nu te fure apa.
Bagi mâna-n găuri pân' la umăr
și-atingi cu degete zburlite
racul înarmat.
El stă proptit cu coada-n fundul gropii
și așteaptă să te tragă înăuntru.
Care apucă primul este cel mai puternic.
Să-i vezi noaptea
la răsăritul somnului
cum ies din Dunăre de-a-ndăratelea pe câmp,
cum încurcă ierburile
cu picioare multe.
Până dimineața ocolind pământul
ajung pe malul celălalt
când soarele, marele măturător,
îi împinge cu razele-n apă.