Mi-am prins hamacul de două gene paralele
și mă legăn odată cu ele
când clipești;
ca un leneș sub soarele ochilor tăi,
în primăvara timpurie a clipei când zâmbești.


M-am lipit ca un fluture într-o capcană întinsă
de rujul buzelor tale;
bat din aripi agale
cand vorbești
și-aș vrea să zbor, așa, cu o aripă prinsă
prin locurile-n care tu pășești.