sub cerul mâlos
dimineața gâfâie
lampă ocnașă fără fitil
inimă gata să se oprească

m-am trezit
cu tăciunii ochilor stinși
cu brațele goale încenușate

azi-noapte tâmplele
mi-au fost în ger
mi-au încolăcit sloiurile părul și barba

otravă-i smârcul gândului ars
potcoava lunii ca o umbră tăiată

să te botez fericire de-acum
să-ți răstorn într-o lacrimă chipul

numai necazul n-are mormânt
numai durerea nu moare

oh din pămânul gras și rotund
neostenite rodesc osemintele