Un ochiu somnoros, înroșit, clipind în zare;
Pleoapa amurgului căzând în sfârșit obosită;
Cerul multicolor trecându-și buretele
De-asupra feței înfierbântate
Aruncă un praf cenușiu
Care schimbă totul în întunerec...

Departe, undeva, pe neașteptate,
Luna își desemnează silueta ei de craiu-nou,
E noapte...

În sufletul meu însă apar clipitele
Când tu cu privirile tale
ÃŽmi inspirai comori de madrigale;
Când pe o bancă veche,
Încrustată de îndrăgostiți umili și săraci,
Plină de inimi naiv sculptate,
Plină de inițiale stângaci încondeiate,
Ne strângeam mânele cu pasiune
Ca și cum toată dragostea noastră
Se închidea în strângerea aceea de mâni
Și ne-ar fi cuprins teama
Să n'o pierdem
ÃŽn pulberea aleei...

În cripta veșniciei
Trecutul doarme îmbălsămat,
Cu mânele la piept.

Adesea vin cu o cunună
De amintiri
De păreri de rău,
De lacrimi...

În noaptea asta cu tremurări de adiere,
Cu lună,
Suntem iar împreună...
Ai zice că anii cari au adus
ÃŽn cavoul vremii
Colbul lor,
Rugina
Și ruina lor:
Au dăruit o aureolă
Capului tău,
Flori de nu-mă-uita
Ochilor tăi,
Buchete de crini
Brațelor tale,
Petale de trandafir
Sânilor tăi...
Mai frumoasă, mai vie, mai caldă,
ÃŽmi apari acum,
O iubita adolescenței mele,
O iubita mea,
O iubita mea pierdută,
Pierdută...
O părerea mea de rău,
Și mângăerea mea în visele mele triste,
O trecutul meu mort...

În ce colț de pământ,
Unde ești tu acum,
Iubita mea,
Iubita mea pierdută?...

Cu broderia uitată pe jeț,
La fereastră, la ce te gândești?
Sunt eu în mreaja reveriei tale
Păinjenul viclean și laș
Setos de inima ta?
Sau ușuratecul fluture
Culegând, la întâmplare,
Polenul gurei tale?
Sau frunza gonită de vântul toamnei,
Cătând sălaș aproape de sufletul tău?

La ce te gândești tu acum?

Când voiu muri uitat
În mijlocul vuetului vieții
Și mă vor îngropa sub coasta unui deal,
Unde zorile sunt de purpură,
Diminețile de argint,
Zilele de aur,
Serile de aramă
Și nopțile de diamant închis în cărbune;
Când voiu fi una cu pământul,
Ducând cu mine puținul ce-l am:
Gândurile, nădejdiile, avânturile,
Ceasurile senine sau ploile și vânturile;
Tu vei muri cu mine
ÃŽn vecii-vecilor,
Iubita mea, în vecii-vecilor...

Cu mine vor muri
Ochii tăi,
Gura ta,
Sânii tăi,
Brațele tale,
Părul tău mătăsos și blond
Și lung și moale
Cenușa ta păstrată în mine
Ca într'o urnă funerară.