stuful îmi acoperă casuța
cociobă lângă baltă
chichineață făcută-n grabă

înghit ofuri până să mă satur
și-mi împodobesc pereții
cu împletituri de mână

vin de hac crăpăturilor
cu aluat argilos
mai apoi cu humă
pentru-aceleași sărbători

cobor cu mintea prin morminte
urc cu gândul la îngerii din ceruri
plutesc pe valuri printre oameni

cocioaba mea-i căsuță dragă
cochilie-n care mă simt melc
mulțumit de un acoperiș

de nu mi-ar lua-o vântul
șuvoaiele, alunecările
ori vreun cutremur...

sărac și-n vorbă
o rugă îți fac, Doamne:
ajută-mă s-o reclădesc
pe stâncă