bucățică cu bucățică trunchiul se despică
sacii de gunoi nu-i mai poartă pică
nu mai cerșesc,s-au resemnat,
o sticlă de vodcă la bord au luat
prosopul umed încă suspină
s-a îndrăgostit de o albină
literele zumzăie, zboară,
mii de mângâieri doboară
îmbrățișările ripostează
saliva se prelinge, se dozează
firele roșii lasciv dansează
mâinile se pierd în smotoceală
iar pătura se vrea a fi femeia fatală
perna printre iluzii se abandonează
alături de gemete vibrează
vinul prin vene se strecoară
neliniștea vremii mult prea târzii, înfioară
nu mai e ceva asemănător cu o zi de primăvară
ticăie anii sfios,
apa curge pe dos
sârma ghimpată
e tot ce n-a fost o dată
scara mânioasă
e la fel de focoasă
dar nu-i pasă
nu vrea să fie prinsă-n plasă.