Suflete, leagă-te la ochi!
În colțul serii,
auzi
culorile care tac,
respirația cuvântului
din marginea așteptării
răvășită de toamnă,
efluvile iubirii
prin porii epidermici
ai atriilor lacustre,
pulsul însângerat și simetric
al tristeții?

Sufle-te, leagă-te la ochi!
ÃŽn seara asta, de-un mileniu,
simți zbuciumul exilat în palmă?
Auzi cum crește iarba din cuvinte?

……..
E primăvară între greieri!
Și-n pragul de rouă,
un pipăit orb
al unui sentiment inflamat,
îți împletește tristețea.
……..

Nu-ți dau irișii!
ÃŽn seara asta sunt doar umbre-
portrete de tăceri într-un contur neștiut-
și-un baston alb, stingher,
care caută…doar un suflet!

Ileana Popescu Bâldea