Și totuși…
pe tâmpla acesta va curge uitarea?
Vor troieni iubirea
nopțile somnambule,
sufocarea poemului de-atâta chemare,
pleoapele roase de irișii-
căutând privirea din cuvinte?

De-aș putea să zidesc secunda
în care se mișcau atâtea simboluri!
De-aș putea întoarce luna
spre umbrele neperechi!

Și totuși…
mi se pare că frunzele au murit perechi
și clipele au murit perechi
și vântul disnpre suflete
și sintagmele prin gratiile buzelor
și cuvintele își conduceau literele perechi…

Și totuși…
mi se pare
că simt în palmă
uimirea și vina
pentru umbrele neperechi!

Ileana Popescu Bâldea