Simt apăsarea luminii pe pleoape,
prin pori,
țipete ascuțite dinspre singurătate,
vântul clipind dintr-un corn de lună
și-același cuvânt care m-adună!

Simt aripi rotindu-se pe dinăuntru,
pe umerii serii mă doare pământul;
pe ceruri moi, și reci, și verzi,
astăzi te văd…mâine te pierzi…

Simt adieri dinspre singurătate
și zbor cu aripi jumătate.
Simt apăsarea luminii pe pleoape
și sângele, greu de cuvinte,
aproape…nu mă mai încape!

Ileana Popescu Bâldea