Ai murdărit străzile cu vise uitate.
Asa-i că nu te mai doare nici măcar răsăritul?
Lumina nu și-a schimbat nuanța
doar a devenit mai sângerie,
iar norii și-au scris testamentele-n zare.
Ai desenat pe asfalt chipuri de cretă,
albe, inerte, triste, impersonale.
vrei sa le ștergi azi...numai câ pustiu...
Þi-ai scrjelit pe pielea-mi pașii spre nicaieri...
Așa-i că nu te mai doare?
Nici pe mine.
Tăcut.Absent. Ascuns....
Dalele miros a tine, a floare plăpândă de august...
târziu, spre sfârșit..