Mi-e foame de-un colț de iarbă,
De-o rază de soare
Și de un scâncet de copil nevinovat.

Mi-e sete de licoarea izvorului de cleștar,
De plânsetul norilor
Și de zâmbetul cald al îndrăgostiților.

Mi-e teribil de dor
De ființa mea de acum câteva milenii
Ce zgândărea nepăsătoare în cenușa viitorului
Neștiind ce-i suferința,
fericirea,
lacrima,
râsul
…și chinul dragostei.