Trei lupi de nori pândeau azi-noapte luna
Nestânjeniți de greierii din glii
Iar eu acolo jos ca-ntotdeauna
Bătrân de dor, dar încă printre vii

Cu ochii alergând prin bolta spartă
Amestecând imagini și culori
Și-nchipuindu-mi partea cealaltă
Doar întuneric fără luni și nori

Căci măcar toamnă de-ar mai fi, nu vară
Și nu plecări în munți ori lângă mări,
Dar să putem privi-ndelung afară
Când greierii recită beți de zări

Și să mai fie măcar lună plină
Nu soare cald, nu răsărit mereu...
Oh, doamne, mai rămâne-mă-n lumină
Un greier mic cât mă mai știu și eu.