nu te ascunde sub castanul înverzit
frunzele lui nu pot să acopere inima
rătăcită în iubiri părăsite
nu sta în pridvor gândurile tale
nu sunt așteptate la cină
toarnă uitarea în tipare de toamnă
ploioasă
cu rodul strâns în fereastra din suflet
lasă-te apoi topită în cuvinte
cu versuri să te acopăr
dând lacrima
pricină de iubire.