Caut tastele
respir încet să nu le sperii
ca nu cumva să-mi fugă literele
țac-țac, clic-clic,
parcă vorbesc și ele
într-un fel înțeles doar
de urechi înfundate cu ceară.

Clic-clic, cuvintele curg
dinspre zori spre apus
printre clipe de gânduri
într-un timp deformat și difuz
țac-țac,
destule șanse
pentru o urmă de poezie
în care se face dimineață.