Un soi de colindă pentru cele cinci anotimpuri.
Deschide-Þi inima
Ca Dumnezeu să privească la iubirea Ta !

Să mergem dinspre nu spre da,
Să ne luăm destinele cu Noi,
ÃŽn vremea-n care vin prin El prin Ea
Acum, aici, cu ce trăiesc prin Voi.

Îmi pare că sunt viu, că printre Voi exist
În marginea luminii dinspre tată,
De Mă primiți în suflet ori în casă,
Voi ști că nu sunt Altul, și nici trist.

Ci Eu cu Tine și cu lumea-n trei,
În inima ființei de la Tată,
Nici limpezi, nici copii, sau fără pată,
Pe calea fericirii cum o vrei.

Adună clipele trecute și rămase,
Ca pe semințe ce răsar în tot,
Fie c-au nimerit în luturi secetoase,
Fie-n pământu-n care spui – da pot !

Să mergem dinspre nu spre da,
Să trecem zidurile ce se cresc în Noi,
Acolo unde sunt și El și Ea,
Acum, aici, prin marele apoi.