agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-12-02 | | Am o relație strânsă cu poezia. În fiecare zi, mă așteaptă la ore diferite, cu foaia pusă; servim supă de rulmenți, pireu cu alegorii inestetice, jeleu emoționat în echilibru, ea se schimbă de combinezonul rupt deasupra sânilor, îmi încalță papucii de casă, își pune un film alb-negru sau își bagă coada într-un roman, râgâie gingaș și, de cele mai multe ori, îmi adoarme în plămâni. Îmi reproșează des că ajung acasă numai când vreau eu, că o ascult, dar n-o aud, mă face insensibil, eu o fac capră, și când mă scoate din toate săritele... asta e – îi mai trântesc câte două-trei hiperbole peste ochi, de nu mă mai vede... Dar nu pentru atât ori c-ar umbla și cu alții, cât că îmi tot spune ce să fac când nu mai sunt eu. Se-nchide atunci cu orele ba în pasta de pix, ba între spațiu și enter; alteori, îsi încarcă toate silabele printre boarfe și fuge la mă-sa, de mă suna asta disperată – iar mi-ai pocnit-o/ nu te-ar mai răbda zorile/ măgar liric ce ești! Dar nu știu cum se face că mereu se întoarce sau mă întorc. Găsesc toate cămășile călcate, plămânii puși la clor, la uscat, privirile, și pe ea, la aragaz. Firește, ne evităm grațios vreme de câteva versuri. Când adoarme, îi despletesc frigul de pe somn, dar mai tot timpul, mă trezesc învelit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate