Mai bine nu!


De-atâta vreme scriu cu îndârjire
Lovind anomaliile din jur!
Dar stau în propriu suc, în perpelire,
Că pe șnapani îi doare fix în cur.

Eu n-am cum să grăiesc mai mult ca mutul
Iar în volum nu-i scrisă biata-mi voce,
Că-mi frânse viitorul în trecutul
Ce l-am pierdut - acest prezent feroce.

Degeaba ai în minte biblioteci,
Când nici ai tăi de slovă nu te-ntreabă,
Dar manevrează capetele seci
Orice analfabet chitit pe treabă.

"Cum faci să nu-l audă toți pe unul
Când spune adevărul despre hoți?"
"Păi, lasă-l mă, să urle ca nebunul!
Dar grijă ai să urle-n juru-i toți".

"Cum faci să nu citească-o poezie
Ce-ar ridica poporul - nici un om?"
"Incurajezi pe idioți să scrie
Și o să ai pe raft, tom după tom.

Iar când o să rămână la sfârșit
Un singur cititor în librărie,
Va renunța și ăla la citit.
Sau se va apuca și el să scrie".

''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''

Dar dac-ar fi să dea norocu-n mine
Și o să pot să public în volum,
Iar toate-ar fi, atunci, în țară, bine,
Nu jaful și nevoile de-acum,

Și toți ar sta-n belșug și-n fericire,
În frunte-ar fi conducător cinstit,
Atunci, de-aș scrie critici și satire,
De cine naiba aÈ™ mai fi citit?

Păi nu s-ar repezi întreg poporul,
Cărui am vrut să îi ridic ocara,
Să mă întrebe tandru, cu toporul:
"Da ce ai bă, tâmpitule, cu țara?"

De-ar fi așa, prefer să nu am nume,
Mai bine anonin în veac să fiu,
Decât să piară javrele din lume
Iar eu să nu mai am motiv să scriu.