De la tine, nu mai aștept nimic
Nici măcar un zâmbet, nici măcar durere
Căci cu lacrimi arse, de năvalnic vânt
M-ai făcut uitat, și zilele îmi sunt grele

De la tine, am pierdut, și caut
Încă o secundă de apă să cuprind
Tăcerea care, îmi cerne sunete de flaut
Și mă lovește în față, cu rugăciuni de sfânt

De la tine, am învățat să plâng
Să ascult de soare, și noapte el să-mi fie
Să caut printre vise, un ultim legământ
Iar cerul să mă alerge, cu flori de iasomie