ÃŽn lumea viselor agreste
Te mai visez un scarabeu
Și teamă pentru tine-mi este,
Dar am uitat cine sunt eu.

Mi se întâmplă câteodată
Să pic din ceruri la pământ
Și lacrimi pentru mine, iată,
Mai varsă ochii tăi plângând.

Iar peste tot mă poartă gândul
Când rătăcești până la nori,
O aripă îmi smulge vântul
Și-mi rupe visul de cu zori.

O umbră, vai, nepământeană
Mă bântuie la asfințit
Și-aud strigoiul ce te cheamă
Cu glasul spart și răgușit.

ÃŽn lumea viselor vetuste
Te mai visez un arlechin
Și gura mea ar vrea să guste
Din vechi clondirul cu venin.

Ba, chiar îl bea pe îndelete
Și mă transform în scarabeu,
Aș vrea otrava să mă-mbete,
Să uit cu totul cine-s eu.

Îmi zboară peste zări cocorii
Și nu aud când tu mă chemi,
Și trec prin mine călătorii,
Ai altor lumi și-ai altor vremi.