E orb întunericul mamă
E oarbă de tot smoala lui
De unde să știu cum mă cheamă
De unde să știi să-mi mai spui?

E oarbă lumina și taina
Sunt oarbe amintirile vechi
ÃŽmi schimb cu-ntunericul haina
Mi-adun asurzirea-n urechi

Și văd biruința-nnegrită
A corbului orb croncănind
Măcar să-nțeleg ce ursită
Mai am și mai pot să cuprind

E orb întunericul mamă
Tu știi cât de alb l-am avut
De unde să știu cum mă cheamă
Că-n soare-i un țipăt de lut...?