Iubito, ce frumoasă ești
Precum izvorul cel de munte
Precum floarea de cireÈ™
Care-mi cade peste frunte

Și sărutul tău, tăcere
Ce mă poartă peste veacuri
Să caut dor și mângâiere
Printre vise stinse-n lacrimi

Mireasma florilor de mai
Mă cuprinde, când te văd venind
Mă simt nemuritor, când în brațe îmi stai
Și sânii tăi, de ochii mei, se ating

Iar privirea ta, sfioasă, de fecioară
Care ar vrea să atingă tot ce-i interzis
Mă așteaptă în taină, sub nucu de la țară
Să transform dorința, și tăcerea în vis

Și trec zile neștiute
Ani, sau poate ere glaciare
Când în brațe îmi stai , plină de dorințe
Și inima îmi bate, în ritmul vieții tale