I-a spune-mi suflete natâng,
Cum poÈ›i să fii stăpân pe timp?
Cum poÈ›i să crezi că ai putea
Să atingi pentru o clipă starea sa,
Şi să transformi în altceva
Menirea şi speranÈ›a mеa...
Clepsidră chiar de È›i-ai lua,
Şi cu nisip ai măsura,
N-ai să atingi nici când, nici cum,
În universu-ți efemer,
Pierduta clipă de mister...
Și n-ai să schimbi la nesfârÈ™it
Podoaba anilor ce parcă
Alunecă timid pe apă
Și-ncearcă în zadar
Tu știi...
Să se întoarcă printre vii!