A fost odată un zevzec...
Nebun din cale-afară,
Deși nu are capul sec
ÃŽn el urgiile se-ntrec
Să-l facă de ocară.
Se crede cel mai scriitor
Din ceea uniune
Și urlă-ntr-una la popor
Să-l facă rege repejor
Altminteri îl supune.
Dar el vorbește în deșert...
Cuvintele-i de lână
Nu pot fi toarse consistent
Și niciun critic influent
Nu i le ia la mână.
Atunci el bate din picior,
Nervos din cale-afară
Și minte lâna din fuior,
Bolnav, Mărunt și Muritor,
A oilor povară.