În camera mea solitară
șoarecii se ascundeau
printre jucării,
stele de plastic și flori de hârtie,
ronțăind începutul de zi
între mobila gri și inimă
pe care o desfăceau în lumină
în bucăți mici
cărându-le apoi în cuibul
cu porumbei bălțați
să-i învețe să zboare,
astfel mi se făcea frig
și temerar învățam să escaladez cuvintele.