îmi vei muri în coapsa cea fierbinte
când noaptea va-nflori gemând
mă iartă că nu poate gura mută
să îți rostească cel dintâi cuvânt

a noastră tainică înlănțuire de mirosuri
se va învolbura până la cer
copacii nalți în frunze să rodească
aspre iubiri de sfânt și cerber

mă zbat între a fi și a părea
și strig un dumnezeu de mult uitat
să ne trezească-n piele acea aromă
de om cu animal amestecat