știam că mă voi pierde într-un zâmbet carmol
trebuiau
să se întâmple
și astfel de lucruri

în inima ta circulau dragobeții
semaforul își pierduse mănușile albe degeaba așteptam ora cinci

urcam la pas
căutând printre atâtea caiete
locul unde
iubirea aștepta să se preumble la vale

îmi umezeam ochii spre buzele tale în timp
ce stelele își aruncau chiloții
și se scăldau acolo
fără ca măcar să se simtă frigul sărutului

scrijeleam pe fiecare braț numele somnului cu litere mari de o șchioapă
cât să-mi fie mai ușor la întoarcere

de unde era
ca să știu
când ceasul o luase drept înainte