Mă doare în vene pământul
Și uit să-mi desfid avataruri,
Mi-e mamă și tată cuvântul,
Tăcerea, ispita- ontice daruri.

Mă-ntoarce pe dos fericirea
Și suflet mi-arunc în nacelă,
Prin ceruri îmi cat amăgirea,
Aripa, visul- tămâie-n candelă.

Mă îmbie moartea să o vând
Și să-mi cer tăcut iudaicii arginți,
Prin alambicul trădării curgând
Smerenia, viața- lacrimi de sfinți.