cer îmbîcsit de lumină
nu poți trage o dușcă din mustul ploii
mustul viei doar
ne droghează cu dulce
va fermenta iar
pe plaiul visării ne-om duce

la iarnă în cramă va fi un arest
nici un fel de realitate nu va conta în rest
minunatele mele petale de dor
vor vorbi
despre cele ce mă dor

ador luna-n lumina-i puțină
introvertesc ploaie de octombrie în mine
de va veni