Sunt oarbe ferestrele crâșmelor din port
Cârciumarii au murit demult
Toți
Nici clienții nu se simt mai bine
Unii întârziați își găsesc sfârșitul
In brațele madamelor fardate gros
Care în locul crucii
Poartă în spate
Câte un felinar roșu
Orb și el.

.
Parcă a trecut moartea prin oraș
Iubito
Nu-i simți mirosul ?
Nu
Nu e mirosul de smoală și vinete coapte
Ce se răspândește pe mal de fluviu
De pe slepurile ce stau să putrezească
Nu-i nici mirosul canalizărilor
De unde își culeg hrana pescărușii
Miroase a moarte și secetă
Și mirosul ăsta ne intră în piele
Mirosim a moarte
Iubito

.
Sunt oarbe ferestrele crâșmelor din oraș
Și prin întunericul lor
Rătăcim stingheri căutând un fluviu
În care să ne vărsăm
Și o ploaie care să ne acopere
De păcate
Tu strigi
Ia-ne pe noi păcătoșii
Ploaie
Și dă-ne aripi de dragoni
Cu focul lor care
Să ne purifice

.
Ne-am ars aripile în zadar
Iubito
ÃŽn oraÈ™ tot miroase
A moarte