Dormeam pe visul alungit,
Parcă să beau dintr-un izvor
Apa cea limpede, să zbor
Ca puful, înspre infinit.

Dormeai și tu într-un prezent
Al nopții, foarte călduroasă,
Și mă visai cât de frumoasă
Respir când mă visezi atent.

Să nu rămână nicio floare
Nerespirată, sau pierdută,
Căci aperi clipa dispărută
Și mă transformi într-o culoare
Cum numai tu mai știi, se pare.

Florina Ladislau