A risipire doar, un colț de haină
Vântu-mi ridică, și puțin din fustă,
Când simt privirea ta foarte îngustă
În căutarea unui crin de taină.

Mă las privită și mă-ntorc spre tine
Cu spatele să nu te văd pierdut
ÃŽn dorul minunat, de la-nceput,
Când mă găseai în florile puține.

Las urme limpezi în nisip să spele
Marea cu noi, trecutul de-ndoială –
Să mă întorc spre tine cu sfială
Și-n păr să-mi ningă pulbere de stele.

Florina Ladislau