otrăvim zilnic cu atâta dezinvoltură
și lăcomia (ne)științei noastre
trupurile demult uitate ale strămoșilor
că în ziua aia a sculării din morți
chiar dacă vrea nici zeul n-o să le mai învie

ni-e pulberea bunicilor atâta de aridă
că nu mai încolțește nici sămânța
ce cu iubire-o ogorâm în jumătatea noastră
și o să scadă în așa hal producția de lut
că o să piară de sterilitate planeta-albastră

nici nu ne pasă că s-a umplut lumea de fantome
sărmane suflete ce rămân neînrtrupate
fiindcă cu greu mai află Ziditorul
acea bucățică curată de pământ
prin care să-și răsufle ofurile genezei