Birdie nu zidește visuri.

Le sporește avântul
când umblă, năucă,
prin pulbere de lumină
să-și clătească ceața din suflet.

În măduva clipei
caută echilibre -
coloana vertebrală fără substanță
e doar o utopie,
așa că ocolește circul
și înălțimile lui absurde -
ajungă-le saltimbancilor
jocul!

Birdie nu zidește visuri.

Se umplu nișe cu flori
și greieri alergă prin spărturi
de vreme
pocnind bicele pe spinări de seară
când iederile dorm.

Doi inorogi discută...
Birdie le împrumută aripi;
dincolo de ziduri se spânzură o păpădie
strigând:
-Zbooooor!!!