Un octombrie cu ceață
Și cu ploi cărunte, reci
Cum să-mbătrânesc mă-nvață
Să-mi pierd caldele poteci

Unde-i vara-nvăpăiată
Unde-i tinerețea mea
Ce poveste-a fost odată
Și să fie nu mai vrea...

Precum frunza-n răsucire
Galben dorul mi-l frământ
Că te-am prăpădit iubire
Nu știu cum și nu știu când

Văd atât că nu-mi mai vine
Nici ocheadă nici îndemn
Să mă reîntâlnesc cu tine
Ghemul inimii-i de lemn

Văd cum plouă și se lasă
Pâcla sură peste vii
Nu mai pot ieși din casă
Să te chem și să te-mbii

Ce poveste-a fost... poveste
Care-și caută un sfârșit
Este încă, nu mai este
Plouă. Cerul s-a-negrit...