strada pustie se topește în mine
ca o lavă rece
singurătatea ei îmi biciuie singurătatea
nu văd norii
- strada e aspru luminată -
dar îi simt în mațe
ca pe o mîncare nedigerată
nu plouă
încă
dar Dumnezeu și-a făcut deja rezerve de umbrele
pentru îngeri

cînd înfig privirea în icoană
Maria roșește
e fecioară
ce știe ea de sexul neprotejat
ori de petrolul gîndurilor deversate
în marea erotismului tîrziu

noaptea prin lună rînjește la stele