ochii să ningă
lumina în gheizere să se scalde
când scoarțele îmi lasă afară
omul și carnea lui aburind
sub atingerea palmei



pune-i avalanșei nume de râu
și mângâie pietrele
niciodată plecate din matcă
doar șlefuite de apa
în care-mi botezi îngerii desculți
să-mi fie ziua călăuză în nopțile tale siberiene



și nu-mi îngrădi albul
în care toți albatroșii
își scutură zborul
- mâine s-ar putea să-ți nasc
sub piele toate cuvintele
pe care ai fi vrut cândva să le auzi...