cu un ciocănel medicinal
loviți în clapele pianului ce plutește în grădină
luați măduvă din mare faceți puncție munților
numai veniți odată trecând pe lângă haiducii care fug în sens invers

vedeți și voi acum cu propriul sânge
ziua este tot un fel de noapte
o spune urletul plin de stele al lupilor ce stă în amintiri ca o rufă la uscat

veniți cu cheia de șaișpe' să scoateți dragostea din mine
curentul din ea trece acum precum un melc

veniți cât sunt în apa asta invizibilă
trec deasupra pești ca niște nori
de aici aud cum sughiță soarele dacă mișc
fac la revedere cu mâna
și mă pot vedea dacă mă întorc repede spre mine